In 23 decembrie 2009 am fost la un concert de colinde la Filarmonica Banatul.
Privire de ansamblu asupra Pietei Victoriei.
Strada Vasile Alecsandri
In 22 ian. a.c. am fost la patinoarul de la mall. Seara.
In 23 ian.a.c....in acelasi loc, ziua.
In aceeasi zi, privire de ansamblu asupra Iulius Mall din Timisoara...din statia de autobuz.
...cat e de mare mallul...
In 1 februarie a inceput iar sa ninga...
Urmele pasilor fiului meu...poarta 23 la picior, dar cizmulitele sunt 24...Tudor de-abia a implinit 1 an si 7 luni...
O planta sub greutatea zapezii...
Ghiocei acoperiti de zapada
In 6 martie iar a nins...
doi porumbei...
trei porumbei...
asteptand firobuzul...
ningea...fulgii nu se opreau si soarele stralucea mai tare...
In 12 martie iar a nins, iuhuuuu! era vreo 11 dimineata...
O statuie omagiu eroilor Revolutiei din Decembrie '89...ninsa...
...copaci imbracati cu straie de argint...
...o intersectie de pe calea Lipovei...
...de sub mantia bogata a unui brad...
...verde a fost doar semaforul...
La voi au iesit ghioceii?Nu-mi vine sa cred!Iar la noi, simt ca nu se mai duce zapada,nu mai pot cu atita zapada!Abea astept sa vina primavara,o ador cu toata fiinta mea!
RăspundețiȘtergereTe pup!Cu zapada ta cu tot!
Astia-s ghiocei din decembrie, daca poti sa crezi si uite ca au rezistat pana acum in februarie...si cred ca mai au zile.
RăspundețiȘtergereSi eu te pup, cu primavara ta cu tot!:-)
Mie chiar nu-mi place iarna.Dintotdeauna!Recent,am avut un accident, alunecand pe gresia-marmura de la iesirea din mall(stii prea bine, caci erai cu mine).Deci,nu mai vreau sa aud nimic despre acest anotimp. Si,totusi,apreciez imaginile postate de tine,care declanseaza stari dintre cele mai diverse:de la dezgustul provocat de cele care ne infatiseaza un mall in mizerie pana la duiosia declansata de cele care, cu o profunda sensibilitate,imortalizeaza ghioceii sub greutatea zapezii sau care cuprind,imprimati, pasii"soarelui"tau.
RăspundețiȘtergereInedit,intr-adevar!
Am nimerit pana la urma stradutele tale cu zapada, cu urme de pasi de copil, cu porumbei care se lasa capturati de ochiul aparatului, cu crengi incarcate de alb, cu ghiocei firavi, strada goala si plina de oameni, al carui drum duce parca spre o poveste, neaparat in alb.
RăspundețiȘtergereFrumos Liana....
Elena, un episod urat nu strica un serial frumos sau tot serialul...Imi pare tare rau pt. acel accident, dar ma bucur ca nu au existat urmari.
RăspundețiȘtergereIti multumesc pt. aprecieri.
Sarutari
Adriana, ma bucur ca ne-ai gasit pe stradutele noastre cu zapada...te mai invit la plimbari albe, pt. ca stiu ca le iubesti.
RăspundețiȘtergereMultumesc!Pupici