Delimano Ceramica-Advertorial Liana Toma
..................................................................................................
Se afișează postările cu eticheta placinta cu carne. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta placinta cu carne. Afișați toate postările
luni, 16 septembrie 2013
Placinta cu carne
Placinta impaturita cu carne e o gustare calda satioasa. Aluatul cu smantana este perfect pentru placinte, dar asta nu inseamna ca nu putem pregati din el niste crochete cu putin cascaval ras sau seminte de susan. Sau putem umple aluatul cu legume.
Reteta e din revista Femeia de azi, 2013.
Ingrediente:
350g carne tocata de vita,
1 ceapa,
1 ardei gras rosu,
2 linguri cu boabe de porumb,
100g mozzarella,
4 linguri cu lapte,
ulei, sare.
Pentru aluat:
250g faina,
200g unt,
200g smantana,
1/2 lingurita sare.
Mod de preparare:
Aluatul:Intr-un castron mai adanc, amesteca bine cu o lingura de lemn untul cu smantana, pana ce obtii o crema pastoasa. Adauga sarea si faina in ploaie. Din toate aceste ingrediente, framanta aluatul, apoi lasa-l la rece minumum 3-4 ore.
Peste noapte e cel mai bine ;-)
Umplutura: Separat taie ceapa cat mai marunt si caleste-o in ulei. Adauga carnea tocata si las-o sa se inabuse.
Spre final, pune ardeiul, porumbul si branza taiata in cubulete si presara un praf de sare, oregano.
Imparte aluatul in doua si intinde doua foi potrivit de groase. Asaza prima foaie intr-o tava unsa si tapetata cu faina.
Pune apoi umplutura racorita
si acopera cu cealalta foaie. Decupeaza aluatul pentru a iesi aburii si a se coace umplutura.
Rasuceste in interior marginile, astfel incat sa nu iasa umplutura. Unge cu lapte caldut si lasa la cuptor, la foc moderat,vreo 45 de minute.
Merge foarte bine cu o bere rece ;-)
Aluatul e gras, o felie e de-ajuns pentru o persoana.
Etichete:
aluat fraged
,
carne de vita
,
carne tocata
,
mozzarella
,
placinta cu carne
,
placinta cu smantana
,
placinta cu unt
,
placinta impaturita
,
porumb
luni, 27 august 2012
Suberec si Ayran-Electrolux duce Passion4Cooking la nivel national
Suberec si ayran
Eu sunt nascuta in Bihor, dar crescuta in Timis. De cate ori am fost la mare mancam niste placintele cu branza sau cu carne, dar pentru mine, pe vremea aceea, toate erau merdenele ;-) Acum, cautand o reteta de placinta cu carne, mi-am dat seama ca au fost suberec. Buun...si am inceput sa caut la mine in biblioteca.
Radu Anton Roman cu ale sale Povesti ale bucatariei romanesti, volumul unu, ne dezvaluie gustoasele retete ale Dobrogei si Campiei Romane.Si cine altcineva ar fi putut sa ma inspire mai bine decat domnia sa, pentru provocarea Passion4Cooking-Dobrogea?
In plus, regretatul scriitor si realizator de emisiune ar fi implinit 64 de ani pe 19 august, a.c.. Nu-mi vine sa cred cat de repede au trecut cei sapte ani de la plecarea lui spre ceruri. Era cazul sa prepar cateva retete din cartile lui, amintindu-ne astfel de valoroasa mostenire culturala gastronomica pe care ne-a lasat-o si ma bucur ca pot astfel, prin aceste doua retete, sa-i aduc un omagiu. Odihneasca-se-n pace!
Am avut curiozitatea de a incerca doua retete dobrogene descrise de R.A.Roman intr-"o zi din Dobrogea" si-anume: suberec(pag.25-26) si airan(pag.19). Nici suberec cu "k" la sfarsit, nici airan cu "y", deoarece R.A.Roman considera ca fiecare reteta din aceasta carte face parte din "traditia si arta culinara romaneasca", indiferent ca provine de la arabi sau greci, tatari sau turci. Desigur, chiar daca o litera a fost schimbata, reteta pastreaza principiile primare ale retetei originale si recunoastem ca am preluat suberecul de la tatari.
"Asa e orientul -ne dezvaluie Radu Anton Roman,-(chiar daca a bajenit catre apus, cu hangerul in mana si carnea sub saua calului, si a oropsit om casa): te confisca, precum desertul, cu goliciunea infinita, te obliga la experienta limita, frustranta dar coplesitoare a zadarnicie, te captureaza cu tentatia lucie catre zero(dar absolut), te farmeca cu nimicul acestor (alte) placintele tataresti care nu au nimic deosebit, doar ca sunt irezistibile.
Aluatul(e cel mai banal din lume):faina, apa calaie, sare".
Eu am folosit 650g faina, 350-450 ml apa si o lingura de sare.
Cand aluatul a fost elastic, moale si fin exact ca lobul urechii,
l-am pus deoparte sa se odihneasca si am trecut la umplutura.
"Umplutura?"-continua Radu Anton Roman.... "Mi-e jena sa vi-o spun, atat e de simpla: telemea de oi ori tocatura de carne de oaie, prajita cu ceapa, sarata si foarte piperata, parfumata cu menta".
Telemea de oaie am avut, deci umplutura aceasta a fost simpla ;-)
Carne de oaie...nu am avut si nici nu am gasit, am cautat sa o inlocuiesc cu carne macinata de vita, dar, ghinion de nesansa, nu am gasit decat carne macinata de porc si vita. Am luat o caserola de 500g si conform mai multor retete tataresti, cantitatea de ceapa trebuie sa fie egala cu carnea.Acesta este secretul compozitiei si al fragezelii.
Totusi, am ales sa folosesc doar 350g ceapa, adica 4 cepe, pe care le-am dat pe razatoarea mica si am amestecat, cu tot cu sucul ce l-a lasat, in carnea macinata,
deoarece carnea macinata absoarbe lichidele...
se mai poate adauga apa si ulei in carne, eu nu am mai facut-o, deoarece am avut niste cepe foarte zemoase si carnea de porc din amestecatura era destul de grasa. Compozitia se foloseste cruda pentru ca acesta este intelesul cuvantului suberec:"placinta cruda" si nu trebuie sa va alarmati ca nu se va face carnea in interior, ba dimpotriva, se face foarte bine, ca la abur. Atunci cand se prajeste in ulei, in interiorul placintei se formeaza un cuptor care coace carnea cu ceapa, care pusa in strat subtire, nu mai mult de o lingura, nu ramane crud, carnea isi pastreaza savoarea, iar ceapa mentine coca umeda si frageda in interior, desi la exterior e prajita. Nu trebuie deloc minimalizat rolul cepei, e la fel de importanta ca aluatul si carnea.
"Se intinde foaie", ne sfatuieste in continuare Radu Anton Roman,
"se taie rondele de o palma, se pune umplutura"...am preferat sa fac niste bile aproximativ egale din aluat, ca sa nu se usuce prea tare...si sa stiu exact cate placinte o sa-mi iasa ;-))...deci, 17 in total!
Aici, umplutura de carne macinata cu ceapa asezonata din belsug cu piper si sare
si aici, umplutura de telemea de oaie...pur si simpla ;-)
"(as fi preferat sa o spun mai elegant, se asterne, dar nu pot, n-ar fi adevarat: la suberec umplutra se pune asa, otova!) se indoaie,
se lipesc marginile simplissim, in semiluna, cu destele, si se prajesc in unt, pe ambele parti."
Eu am taiat marginile cu o scula desteapta care face mai multe lucruri, astfel incat mi le-a si lipit in acelasi timp in care le-a taiat ;-) Si, le-am prajit in ulei, chiar si resturile ramase de la aluat, nu in unt, recunosc spasita...
"In limba de origine, tatara, suberec inseamna..."-se opreste sugubat R.A.Roman. "Nu, mai bine nu, daca as scrie exact ce inseamna ar rosi hartia, pixul, literele normale ale calculatorului, ba chiar si "bold"-urile cele mai groase...
Ma multumesc sa va spun ca inseamna ceva tare, tare bun si fertil, aducator de bucurii si placeri vinovate, si ca nu numai tatarii, ci si turcii(suntem in Orient, asa ca partea barbateasca are privilegiul integral al suberecului, cu nume cu tot) onoreaza cu acest cuvant genros si vizionar denumirile zecilor de placinte ce le definesc bucataria.
Se ofera fierbinti cu airan rece ca lumina boreala,
nimic nu e ma bun intr-o dimineata de vara, pe faleza de la Costinesti, cand ai dormit pe plaja, cu Brita sau cu Mimi in brate, si vara, vacanta, tineretea si chiar bunavointa fetelor de la cantina par nesfarsite."
Airan
"Vreo douazeci de neamuri de religii si limbi diferite traiesc azi intre Dunare si mare, in buna pace si discreta neintelgere si izolare, desi asta n-are, aparent, nici o legatura cu airanul, care amesteca un ulcior de iaurt gros ca o amarnica piftie in tot atata apa si gata"...am folosit un iaurt natural de 140g, deci si apa a avut aceeasi cantitate...in mililitri ;-)
"(dar sa nu uitam ca trebuie baut rece ca inima unui mamut congelat acum douazeci de milenii in inima unui ghetar care s-a scufundat, la randu-i, in inima glaciala a Siberiei)." Am pus un praf de sare si o felie de castravete pe marginea paharului si gata, vorba lui Radu Anton Roman.
La placinteeeeee, inainteeeeee!!!
Singurul meu regret este ca nu am putut sa impartasesc cu Radu Anton Roman aceasta bucurie, aceasta reteta minunata, sa mancam amandoi impreuna placintele delicioase si cu gura plina sa ciocnim un airan rece...si imi pare rau ca nu am autograful lui, dar ma bucur ca ii pot imbratisa din priviri, in biblioteca mea, cele sapte volume ale Povestilor bucatariei romanesti, in fiecare zi.
Etichete:
airan
,
aluat
,
ayran
,
Electrolux
,
iaurt
,
placinta cu branza
,
placinta cu carne
,
povestile bucatariei romanesti
,
Radu Anton Roman
,
suberec
,
suberek
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)
@ Continutul acestui blog (imagini/text )constituie proprietatea autoarei, Liana Toma, si nu poate fi folosit integral sau partial fara permisiunea acesteia, in concordanta cu legea nr 8/1996, privind dreptul de autor si drepturile conexe. The content of this blog is protected by the law of copyright. Ask owner permission to use any of its content.
Pe masa din bucatarie Liana Toma de Liana Toma este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 Ne-adaptată .
Bazată pe opera disponibilă la pemasadinbucatarie.blogspot.com.
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la http://miciibucatari.blogspot.com/.