Ce-am citit in 2014: top10

Imi place sa citesc, imi place atat de mult sa citesc, incat as citi toata ziua. Din pacate, timpul meu liber e scurt, dar seara, la culcare, citesc mereu cateva pagini. In vacante e mai simplu, recuperez si citesc 2-3 carti intr-o saptamana. In adolescenta era mult mai simplu, nu aveam nimic altceva de facut decat sa citesc de dimineata pana seara. Banii de buzunar se duceau pe carti. Atunci, prin anii 80 si inceputul anilor 90, cartile erau ieftine, mi le permiteam. Acum, dupa anii 2000, nu-mi mai permit sa cumpar cate 6-7 carti deodata asa cum imi cumparam candva. Nu-mi place sa imprumut carti, pentru ca nu-mi place sa ma rog ca sa-mi fie inapoiate. Nici sa citesc cartile altora nu-mi place, deoarece daca ma indragostesc de ele, mi-e greu sa ma despart.

Acum m-am hotarat sa particip la cea de-a doua editie a proiectului Biblioteca Bloggerului Roman.
Anul trecut, din pacate, nu am aflat la timp si nu am putut sa realizez topul, dar conform lui Cristian China Birta, proiectul a avut  rezultate bune: 123 bloggeri, 1137 carti, 788 autori.

 Topul celor 10 carti citite de mine in 2014 este in functie de valoarea textului, a  sentimentelor si a trairilor date de povestea pusa pe hartie de autor. De asemenea, cartile citite se noteaza de la 11 la 2, in ordine descrescatoare.


1. Alina Nedelea, Soseaua Catelu 42, Editura Alfa, 2012- 11puncte.

2. Anne Holt, Ura, Editura Trei, 2011-10 puncte.

 3. Alice Munro, Draga viata, Editura Litera, 2014-9 puncte.

4. Herta Muller, Animalul inimii, Editura Polirom, 2006- 8 puncte.

5. Pascal Bruckner, Hotii de frumusete, Editura Trei, 2011- 7 puncte.

6. Julie Powell, Julie&Julia, Curtea Veche Publishing, 2014-6 puncte.

7. Initierea in splendoare-piesa de teatru, Otilia Sarbu, Cristian Tiberiu Popescu, Editura Qual Medias, 2014- 5 puncte.

8.  Stalpi de sare, Fadia Faqir, Editura Leda, 2009- 4 puncte.


9. Adrian Suciu, Un roman de rahat, Editura Tritonic, 2013- 3 puncte.

10. Marc Levy, Hotul de umbre, Editura Trei, 2011- 2 puncte.

Nu am reusit anul trecut sa citesc nici macar o carte pe luna. Am citit 11 carti in 12 luni. A 11-a carte e:

11. Oamenii de pamant ai lui Ioan Carmazan, Editura Ecou Transilvan, 2014- 1 punct.

Sper ca anul acesta sa citesc mai mult. Nu-mi impun un numar pentru ca mai trebuie sa si traim, nu doar sa citim vietile altcuiva. Nu pot sa zic ca am citit destul si ca nu mai are rost, ba are, nu degeaba am o biblioteca de peste 1000 de carti, dar timpul e scurt, iar noi nu ajungem sa ne indeplinim visele, din cauza vietii scurte, grabite si sarace pe care o traim. Sper ca macar anul acesta sa citesc macar o carte pe luna. Atat, mai mult as vrea sa-mi indeplinesc visele.

 Va invit si pe voi, cei care aveti bloguri, sa faceti un top 10 al cartilor citite anul trecut. Daca ati citit mai mult de 10 carti, treceti-le si pe acestea sub top, pentru ca or sa primeasca 1 punct atunci cand vor fi centralizate datele.
Dupa ce publicati articolul pe blogul vostru, lasati linkul intr-un comentariu aici.
Ultima zi in care puteti participa la Biblioteca Bloggerului Roman este 31 ianuarie 2015.

Alina Nedelea- Soseaua Catelu 42

Se spune ca in orice moment dificil in care esti capabil sa gasesti un pic de umor, ai castigat!
Iar Alina Nedelea e o castigatoare!! Cea mai mare, cea mai buna, cea mai cea!!
Deoarece a trecut prin sute de momente dificile si a ras! Inca mai rade. Astfel si-a cucerit publicul.

La inceputul anului 2014, prin februarie-martie, am cumparat cartea Soseaua Catelul 42. 

Citisem cu cateva luni in urma, in 2013, cateva cronici despre aceasta carte si  toti au ramas stupefiati cand au aflat ca e autobiografica. Majoritatea insa erau neincrezatori si banuiau ca autoarea a mai mintit pe ici, pe colo. 

Ei bine, nu. Autoarea nu a mintit, ci doar a exagerat putin, dupa cum marturisea intr-un interviu.

Apoi, spre sfarsitul anului 2013,  Soseaua Catelu 42 a fost nominalizata, pe langa alte patru romane, la premiul Augustin Fratila, un concurs ajuns la editia a II-a, organizat de Asociatia Casa de Cultura, care urma sa rasplateasca castigatorul cu 10 000 de euro, cel mai mare premiu in bani, din Romania, acordat pentru creatie literara.

Aceste cinci romane au fost selectate de juriul de specialitate, format din criticii literari: Alex Stefanescu-presedintele juriului, Dan C. Mihailescu si Daniel Cristea-Enache, din cele 56 de romane inscrise in competitie.

A fost premiat Radu Aldulescu cu romanul Cronicile genocidului, editura Cartea Romaneasca, 2012, dar Alina Nedelea a cucerit si a castigat dragostea publicului, devenind populara datorita franchetii si prospetimii cu care stie sa-si hraneasca cititorul de la prima pana la ultima pagina.

Romanul Şoseaua Căţelu 42 de Alina Nedelea poate reprezenta pentru literatura română ceea ce a reprezentat pentru literatura franceză, acum mai bine de o jumătate de secol, romanul Bonjour tristesse! de Françoise Sagan. O autoare tânără, dezinvoltă, conştientă de farmecul lipsei ei de complexe, îşi povesteşte viaţa aventuroasă, din care nu lipsesc pasiunea pentru jocurile de noroc, prostituţia, furtul dintr-un supermarket din Italia (având ca obiect conserve cu mâncare pentru motanul îndrăgit!), tentativele – în cele din urmă încununate de succes − de a deveni actriţă. Alina Nedelea nu face o dramă − şi cu atât mai puţin o melodramă – din această aventură existenţială. O relatează la persoana întâi, simplu şi expeditiv, cu o francheţe care cucereşte. Romanul ei aduce o adiere de aer proaspăt într-o literatură tot mai sofisticată, care riscă să-şi piardă publicul.

Citeste mai mult: adev.ro/mtfke9

Romanul Şoseaua Căţelu 42 de Alina Nedelea poate reprezenta pentru literatura română ceea ce a reprezentat pentru literatura franceză, acum mai bine de o jumătate de secol, romanul Bonjour tristesse! de Françoise Sagan. O autoare tânără, dezinvoltă, conştientă de farmecul lipsei ei de complexe, îşi povesteşte viaţa aventuroasă, din care nu lipsesc pasiunea pentru jocurile de noroc, prostituţia, furtul dintr-un supermarket din Italia (având ca obiect conserve cu mâncare pentru motanul îndrăgit!), tentativele – în cele din urmă încununate de succes − de a deveni actriţă. Alina Nedelea nu face o dramă − şi cu atât mai puţin o melodramă – din această aventură existenţială. O relatează la persoana întâi, simplu şi expeditiv, cu o francheţe care cucereşte. Romanul ei aduce o adiere de aer proaspăt într-o literatură tot mai sofisticată, care riscă să-şi piardă publicul.

Citeste mai mult: adev.ro/mtfke9

Romanul Şoseaua Căţelu 42 de Alina Nedelea poate reprezenta pentru literatura română ceea ce a reprezentat pentru literatura franceză, acum mai bine de o jumătate de secol, romanul Bonjour tristesse! de Françoise Sagan. O autoare tânără, dezinvoltă, conştientă de farmecul lipsei ei de complexe, îşi povesteşte viaţa aventuroasă, din care nu lipsesc pasiunea pentru jocurile de noroc, prostituţia, furtul dintr-un supermarket din Italia (având ca obiect conserve cu mâncare pentru motanul îndrăgit!), tentativele – în cele din urmă încununate de succes − de a deveni actriţă. Alina Nedelea nu face o dramă − şi cu atât mai puţin o melodramă – din această aventură existenţială. O relatează la persoana întâi, simplu şi expeditiv, cu o francheţe care cucereşte. Romanul ei aduce o adiere de aer proaspăt într-o literatură tot mai sofisticată, care riscă să-şi piardă publicul.

Citeste mai mult: adev.ro/mtfke9

Romanul Şoseaua Căţelu 42 de Alina Nedelea poate reprezenta pentru literatura română ceea ce a reprezentat pentru literatura franceză, acum mai bine de o jumătate de secol, romanul Bonjour tristesse! de Françoise Sagan. O autoare tânără, dezinvoltă, conştientă de farmecul lipsei ei de complexe, îşi povesteşte viaţa aventuroasă, din care nu lipsesc pasiunea pentru jocurile de noroc, prostituţia, furtul dintr-un supermarket din Italia (având ca obiect conserve cu mâncare pentru motanul îndrăgit!), tentativele – în cele din urmă încununate de succes − de a deveni actriţă. Alina Nedelea nu face o dramă − şi cu atât mai puţin o melodramă – din această aventură existenţială. O relatează la persoana întâi, simplu şi expeditiv, cu o francheţe care cucereşte. Romanul ei aduce o adiere de aer proaspăt într-o literatură tot mai sofisticată, care riscă să-şi piardă publicul.

Citeste mai mult: adev.ro/mtfke9

Romanul Şoseaua Căţelu 42 de Alina Nedelea poate reprezenta pentru literatura română ceea ce a reprezentat pentru literatura franceză, acum mai bine de o jumătate de secol, romanul Bonjour tristesse! de Françoise Sagan. O autoare tânără, dezinvoltă, conştientă de farmecul lipsei ei de complexe, îşi povesteşte viaţa aventuroasă, din care nu lipsesc pasiunea pentru jocurile de noroc, prostituţia, furtul dintr-un supermarket din Italia (având ca obiect conserve cu mâncare pentru motanul îndrăgit!), tentativele – în cele din urmă încununate de succes − de a deveni actriţă. Alina Nedelea nu face o dramă − şi cu atât mai puţin o melodramă – din această aventură existenţială. O relatează la persoana întâi, simplu şi expeditiv, cu o francheţe care cucereşte. Romanul ei aduce o adiere de aer proaspăt într-o literatură tot mai sofisticată, care riscă să-şi piardă publicul.

Citeste mai mult: adev.ro/mtfke9

Dupa prima lectura am ramas socata. Am mai citit-o inca o data a doua zi. A treia zi am luat-o de la capat. Pur si simplu nu-mi reveneam!! 
Atatea coincidente, Dumnezeule! 
Ce ciudata e viata! 
Stiam eu de ce te iubesc, Alina Nedelea, asa cum am stiut dupa prima pagina ca femeia aceea nu e mama ta, ci bunica ta. Asa cum am stiut ca nu voi lua niciun rol in Chira Chiralina dupa ce am vazut-o pe Anca Turcasiu asteptand cuminte pe scaunul ala din Hotelul CFR Bucuresti, asa cum am stiut ca va castiga nebuna aia care urla neintrerupt in timp ce plecam si coboram scarile hotelului, iar urletul acela se auzea si jos, in strada. Iar nebuna aceea erai tu, Alina!

Ceea ce ti s-a intamplat tie, lasa rani, fata draga...adanci, in suflet...iar lacrimile sunt de sange.
Toti se mira cum de nu ai innebunit, dar faptul ca ai avut cateva tentative de sinucidere explica acest lucru. 

E prea mult pentru un copil sa afle ca mama lui nu l-a dorit,  ba mai rau, a incercat sa scape de el cu orice pret, apoi, ca sa nu se faca de rusine si sa scape de gura lumii, sa i-l dea bunicilor sa-l creasca ca pe propriul lor copil.
Dar copilul nu stie ce inseamna rusinea si gura lumii, el intelege doar ca a fost parasit, abandonat, ca nu a fost iubit!!! Iar lucrul acesta e devastator pentru un suflet pur si crud, de aceea tot ceea ce face Alina este extrem.

Isi vinde trupul la ruleta ca sa aiba bani, sa aiba frigiderul plin, sa aiba o viata imbelsugata, de lux, sa poata sa-si umple inima cu ceva.

Culege pisici si caini de pe strada doar pentru  a nu fi singura, pentru a avea mereu un suflet cald langa ea, pentru a-si impartasi iubirea cu necuvantatoarele care o iubesc neconditionat, dar care o vor si sfasia. 


Studenta la U.N.A.T.C.,  datorita profetiei mamei sale,  simte ca-si pierde timpul in anostele ore de teorie. Se plictiseste si pierde un an, iar al patrulea nu ajunge sa-l absolve. 


Pleaca in Italia, patria parintilor ei imaginari, Al Bano si Romina Power si traieste "visul italian".


Premonitia Alinei de la sfarsitul cartii s-a implinit: aceasta autobiografie a avut un succes remarcabil. Mai ramane sa-si rascumpere apartamentul de la etajul sapte al blocului turn de pe Soseaua Catelu 42, ca sa poata veni lumea in pelerinaj din toata colturile lumii pentru a vizita Castelul Bran si casa in care a trait Alina Nedelea.

Cumparati cartea Alinei si cititi-o! Veti plange, dar veti trai. Alina a supravietuit.