Delimano Ceramica-Advertorial Liana Toma

..................................................................................................

sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Prajitura cu mac, dulceata de caise si nuca







        Am raspuns provocarii lansate de Sidonia Toncean, care este gazda unui Weekend cu spor la ea pe blog, In bucatarie cu Sidy, de unde am ales sa prepar o prajitura minunata: Prajitura cu mac, gem si nuca.
Am mai schimbat pe ici pe colo, sper sa nu se supere Sidonia, dar cum eu nu gatesc cu untura, am adaugat lapte in aluat si a iesit nemaipomenit, nu-i o diferenta prea mare. Si daca tot mi-au ramas albusurile de la aluat, am preferat sa le pun in umpluturile de nuca si mac, deoarece mai am retete de cozonac, de exemplu, unde albusurile se folosesc in umplutura. Dulceata de caise a curs pe margini dupa ce am pus umplutura de nuca deasupra ei, si a facut putin aluatul umed, dar data viitoare voi pune dulceata deasupra, dupa cea cu mac si nuca. Pe cat de subtire am intins foile pentru aluat, pe atat de mult au crescut la copt, deci nu trebuie sa va fie teama ca nu se vor coace. Ba inca isi vor tripla volumul la copt, asa dupa cum se vede si in fotografii.
Per ansamblu e o prajitura minunata, iar noua ne plac la nebunie prajiturile cu mac si nuca, iar aceasta prajitura le are pe ambele.
Multumesc, draga Sidy, pentru reteta si pentru rabdare ;-) :*

Ingrediente:

Pentru aluat:
800g faina,
200g unt,
200ml lapte,
4 galbenusuri,
25g drojdie,
coaja de portocala/lamaie,
200g zahar.

Mod de preparare:
Aluatul: prima data preparam maiaua. Sfaramam drojdia proaspata in putin lapte caldut, (50ml),  adaugam o lingurita de zahar, o lingura de faina, amestecam, acoperim bolul cu un prosop si lasam sa dospeasca intr-un loc caldut, ferit de curenti.
Separam galbenusurile de albusuri.
Intr-un bol mai mare cernem faina, adaugam  untul tinut la temperatura camerei,  galbenusurile, coaja de portocala/lamaie, zaharul si maiaua. Framantam treptat cu lapte caldut-ceilalti 150ml- pana iese un aluat omogen. Acoperim cu un prosop si lasam aluatul la dospit timp de o ora.



Pentru umplutura cu mac :
250g mac macinat,
125g zahar,
1plic zahar cu aroma de rom Dr.Oetker,
50g stafide,
2 linguri esenta de rom Dr.Oetker,
2 albusuri.Mod de preparare:
Stafidele le lasam peste noapte intr-o ceasca cu esenta de rom.
Se pune intr-un bol macul macinat cu zaharul, zaharul cu rom, stafidele scurse, coaja de lamaie si albusurile batute spuma. Se amesteca usor, de jos in sus, pana compozitia devine ca o crema.

Pentru umplutura cu nuca:
250g nuca macinata,
125g zahar,
1 plic zahar vanilat Dr.Oetker,
coaja rasa de la o portocala,
2 albusuri.Mod de preparare:
Nucile se macina, se adauga zaharul, coaja de portocala, zaharul vanilat si albusurile batute spuma. Se amesteca usor, de jos in sus, pana compozitia devine ca o crema.


Asamblare:
Incalzim cuptorul la 180 de grade C si pregatim o tava de 25x35cm cu hartie de copt.


Impartim aluatul in patru parti egale.
Intindem cu sucitorul prima foaie, o asezam frumos in tava, apoi turnam umplutura de mac peste ea.

 Pentru umplutura cu dulceata:
un borcan dulceata de caise.
Intindem a doua foaie si punem dulceata de caise, intinsa uniform.

 Urmeaza a treia  foaie intinsa peste dulceata, peste care punem umplutura de nuca si deasupra intindem a patra foaie. Intepam aluatul de deasupra cu o furculita si dam tava la cuptor, la 180 de grade pentru 45 de minute.

Cand e aurie deasupra, e gata:


Pentru glazura:
200g ciocolata neagra,
200ml frisca lichida.

Dupa ce s-a racit, punem glazura de ciocolata, care e de fapt un ganache.
Topiti din timp ciocolata la bain marie sau la microunde, apoi amestecati cu frisca lichida. Dati la frigider peste noapte si spumati a doua zi.
Cand prajitura s-a racit, intindeti ganacheul de ciocolata peste foaia deasupra. Sau taiati prajitura in bucati egale si puneti deasupra cate o lingurita din ganacheul de ciocolata. Asta daca nu ati mai apucat sa turnati glazura pe toata prajitura, ci doar pe un sfert din ea, cat v-a mai ramas pana la aceasta operatiune.
Mie exact asa mi s-a intamplat :P Am dat iama in ea fara nicio glazura deasupra. E prea buna!!



Si ca sa vedeti ca blaturile sunt coapte, desi cele de sub si de deasupra dulcetii de caise sunt un pic mai umede, iata o imbucatura:


Poate ca e mai bine sa adaugati o lingura de gris sau biscuiti macinati in dulceata, daca veti face aceasta prajitura, eu asa voi proceda data viitoare ;-) Sau voi pune migdale macinate!


Prajitura asta minunata are tot ce ne place: mult mac, multa nuca si multa ciocolata <3
Cu o cafea e bestiala!! :D



joi, 29 ianuarie 2015

Ce-am citit in 2014: top10



Imi place sa citesc, imi place atat de mult sa citesc, incat as citi toata ziua. Din pacate, timpul meu liber e scurt, dar seara, la culcare, citesc mereu cateva pagini. In vacante e mai simplu, recuperez si citesc 2-3 carti intr-o saptamana. In adolescenta era mult mai simplu, nu aveam nimic altceva de facut decat sa citesc de dimineata pana seara. Banii de buzunar se duceau pe carti. Atunci, prin anii 80 si inceputul anilor 90, cartile erau ieftine, mi le permiteam. Acum, dupa anii 2000, nu-mi mai permit sa cumpar cate 6-7 carti deodata asa cum imi cumparam candva. Nu-mi place sa imprumut carti, pentru ca nu-mi place sa ma rog ca sa-mi fie inapoiate. Nici sa citesc cartile altora nu-mi place, deoarece daca ma indragostesc de ele, mi-e greu sa ma despart.

Acum m-am hotarat sa particip la cea de-a doua editie a proiectului Biblioteca Bloggerului Roman.
Anul trecut, din pacate, nu am aflat la timp si nu am putut sa realizez topul, dar conform lui Cristian China Birta, proiectul a avut  rezultate bune: 123 bloggeri, 1137 carti, 788 autori.

 Topul celor 10 carti citite de mine in 2014 este in functie de valoarea textului, a  sentimentelor si a trairilor date de povestea pusa pe hartie de autor. De asemenea, cartile citite se noteaza de la 11 la 2, in ordine descrescatoare.


1. Alina Nedelea, Soseaua Catelu 42, Editura Alfa, 2012- 11puncte.



2. Anne Holt, Ura, Editura Trei, 2011-10 puncte.


 3. Alice Munro, Draga viata, Editura Litera, 2014-9 puncte.


4. Herta Muller, Animalul inimii, Editura Polirom, 2006- 8 puncte.


5. Pascal Bruckner, Hotii de frumusete, Editura Trei, 2011- 7 puncte.

6. Julie Powell, Julie&Julia, Curtea Veche Publishing, 2014-6 puncte.


7. Initierea in splendoare-piesa de teatru, Otilia Sarbu, Cristian Tiberiu Popescu, Editura Qual Medias, 2014- 5 puncte.

8.  Stalpi de sare, Fadia Faqir, Editura Leda, 2009- 4 puncte.


9. Adrian Suciu, Un roman de rahat, Editura Tritonic, 2013- 3 puncte.

10. Marc Levy, Hotul de umbre, Editura Trei, 2011- 2 puncte.

Nu am reusit anul trecut sa citesc nici macar o carte pe luna. Am citit 11 carti in 12 luni. A 11-a carte e:

11. Oamenii de pamant ai lui Ioan Carmazan, Editura Ecou Transilvan, 2014- 1 punct.

Sper ca anul acesta sa citesc mai mult. Nu-mi impun un numar pentru ca mai trebuie sa si traim, nu doar sa citim vietile altcuiva. Nu pot sa zic ca am citit destul si ca nu mai are rost, ba are, nu degeaba am o biblioteca de peste 1000 de carti, dar timpul e scurt, iar noi nu ajungem sa ne indeplinim visele, din cauza vietii scurte, grabite si sarace pe care o traim. Sper ca macar anul acesta sa citesc macar o carte pe luna. Atat, mai mult as vrea sa-mi indeplinesc visele.

 Va invit si pe voi, cei care aveti bloguri, sa faceti un top 10 al cartilor citite anul trecut. Daca ati citit mai mult de 10 carti, treceti-le si pe acestea sub top, pentru ca or sa primeasca 1 punct atunci cand vor fi centralizate datele.
Dupa ce publicati articolul pe blogul vostru, lasati linkul intr-un comentariu aici.
Ultima zi in care puteti participa la Biblioteca Bloggerului Roman este 31 ianuarie 2015.

marți, 27 ianuarie 2015

Alina Nedelea- Soseaua Catelu 42





Se spune ca in orice moment dificil in care esti capabil sa gasesti un pic de umor, ai castigat!
Iar Alina Nedelea e o castigatoare!! Cea mai mare, cea mai buna, cea mai cea!!
Deoarece a trecut prin sute de momente dificile si a ras! Inca mai rade. Astfel si-a cucerit publicul.

La inceputul anului 2014, prin februarie-martie, am cumparat cartea Soseaua Catelul 42. 

Citisem cu cateva luni in urma, in 2013, cateva cronici despre aceasta carte si  toti au ramas stupefiati cand au aflat ca e autobiografica. Majoritatea insa erau neincrezatori si banuiau ca autoarea a mai mintit pe ici, pe colo. 

Ei bine, nu. Autoarea nu a mintit, ci doar a exagerat putin, dupa cum marturisea intr-un interviu.

Apoi, spre sfarsitul anului 2013,  Soseaua Catelu 42 a fost nominalizata, pe langa alte patru romane, la premiul Augustin Fratila, un concurs ajuns la editia a II-a, organizat de Asociatia Casa de Cultura, care urma sa rasplateasca castigatorul cu 10 000 de euro, cel mai mare premiu in bani, din Romania, acordat pentru creatie literara.

Aceste cinci romane au fost selectate de juriul de specialitate, format din criticii literari: Alex Stefanescu-presedintele juriului, Dan C. Mihailescu si Daniel Cristea-Enache, din cele 56 de romane inscrise in competitie.

A fost premiat Radu Aldulescu cu romanul Cronicile genocidului, editura Cartea Romaneasca, 2012, dar Alina Nedelea a cucerit si a castigat dragostea publicului, devenind populara datorita franchetii si prospetimii cu care stie sa-si hraneasca cititorul de la prima pana la ultima pagina.
Romanul Şoseaua Căţelu 42 de Alina Nedelea poate reprezenta pentru literatura română ceea ce a reprezentat pentru literatura franceză, acum mai bine de o jumătate de secol, romanul Bonjour tristesse! de Françoise Sagan. O autoare tânără, dezinvoltă, conştientă de farmecul lipsei ei de complexe, îşi povesteşte viaţa aventuroasă, din care nu lipsesc pasiunea pentru jocurile de noroc, prostituţia, furtul dintr-un supermarket din Italia (având ca obiect conserve cu mâncare pentru motanul îndrăgit!), tentativele – în cele din urmă încununate de succes − de a deveni actriţă. Alina Nedelea nu face o dramă − şi cu atât mai puţin o melodramă – din această aventură existenţială. O relatează la persoana întâi, simplu şi expeditiv, cu o francheţe care cucereşte. Romanul ei aduce o adiere de aer proaspăt într-o literatură tot mai sofisticată, care riscă să-şi piardă publicul.

Citeste mai mult: adev.ro/mtfke9
Romanul Şoseaua Căţelu 42 de Alina Nedelea poate reprezenta pentru literatura română ceea ce a reprezentat pentru literatura franceză, acum mai bine de o jumătate de secol, romanul Bonjour tristesse! de Françoise Sagan. O autoare tânără, dezinvoltă, conştientă de farmecul lipsei ei de complexe, îşi povesteşte viaţa aventuroasă, din care nu lipsesc pasiunea pentru jocurile de noroc, prostituţia, furtul dintr-un supermarket din Italia (având ca obiect conserve cu mâncare pentru motanul îndrăgit!), tentativele – în cele din urmă încununate de succes − de a deveni actriţă. Alina Nedelea nu face o dramă − şi cu atât mai puţin o melodramă – din această aventură existenţială. O relatează la persoana întâi, simplu şi expeditiv, cu o francheţe care cucereşte. Romanul ei aduce o adiere de aer proaspăt într-o literatură tot mai sofisticată, care riscă să-şi piardă publicul.

Citeste mai mult: adev.ro/mtfke9
Romanul Şoseaua Căţelu 42 de Alina Nedelea poate reprezenta pentru literatura română ceea ce a reprezentat pentru literatura franceză, acum mai bine de o jumătate de secol, romanul Bonjour tristesse! de Françoise Sagan. O autoare tânără, dezinvoltă, conştientă de farmecul lipsei ei de complexe, îşi povesteşte viaţa aventuroasă, din care nu lipsesc pasiunea pentru jocurile de noroc, prostituţia, furtul dintr-un supermarket din Italia (având ca obiect conserve cu mâncare pentru motanul îndrăgit!), tentativele – în cele din urmă încununate de succes − de a deveni actriţă. Alina Nedelea nu face o dramă − şi cu atât mai puţin o melodramă – din această aventură existenţială. O relatează la persoana întâi, simplu şi expeditiv, cu o francheţe care cucereşte. Romanul ei aduce o adiere de aer proaspăt într-o literatură tot mai sofisticată, care riscă să-şi piardă publicul.

Citeste mai mult: adev.ro/mtfke9
Romanul Şoseaua Căţelu 42 de Alina Nedelea poate reprezenta pentru literatura română ceea ce a reprezentat pentru literatura franceză, acum mai bine de o jumătate de secol, romanul Bonjour tristesse! de Françoise Sagan. O autoare tânără, dezinvoltă, conştientă de farmecul lipsei ei de complexe, îşi povesteşte viaţa aventuroasă, din care nu lipsesc pasiunea pentru jocurile de noroc, prostituţia, furtul dintr-un supermarket din Italia (având ca obiect conserve cu mâncare pentru motanul îndrăgit!), tentativele – în cele din urmă încununate de succes − de a deveni actriţă. Alina Nedelea nu face o dramă − şi cu atât mai puţin o melodramă – din această aventură existenţială. O relatează la persoana întâi, simplu şi expeditiv, cu o francheţe care cucereşte. Romanul ei aduce o adiere de aer proaspăt într-o literatură tot mai sofisticată, care riscă să-şi piardă publicul.

Citeste mai mult: adev.ro/mtfke9
Romanul Şoseaua Căţelu 42 de Alina Nedelea poate reprezenta pentru literatura română ceea ce a reprezentat pentru literatura franceză, acum mai bine de o jumătate de secol, romanul Bonjour tristesse! de Françoise Sagan. O autoare tânără, dezinvoltă, conştientă de farmecul lipsei ei de complexe, îşi povesteşte viaţa aventuroasă, din care nu lipsesc pasiunea pentru jocurile de noroc, prostituţia, furtul dintr-un supermarket din Italia (având ca obiect conserve cu mâncare pentru motanul îndrăgit!), tentativele – în cele din urmă încununate de succes − de a deveni actriţă. Alina Nedelea nu face o dramă − şi cu atât mai puţin o melodramă – din această aventură existenţială. O relatează la persoana întâi, simplu şi expeditiv, cu o francheţe care cucereşte. Romanul ei aduce o adiere de aer proaspăt într-o literatură tot mai sofisticată, care riscă să-şi piardă publicul.

Citeste mai mult: adev.ro/mtfke9



Dupa prima lectura am ramas socata. Am mai citit-o inca o data a doua zi. A treia zi am luat-o de la capat. Pur si simplu nu-mi reveneam!! 
Atatea coincidente, Dumnezeule
Ce ciudata e viata! 
Stiam eu de ce te iubesc, Alina Nedelea, asa cum am stiut dupa prima pagina ca femeia aceea nu e mama ta, ci bunica ta. Asa cum am stiut ca nu voi lua niciun rol in Chira Chiralina dupa ce am vazut-o pe Anca Turcasiu asteptand cuminte pe scaunul ala din Hotelul CFR Bucuresti, asa cum am stiut ca va castiga nebuna aia care urla neintrerupt in timp ce plecam si coboram scarile hotelului, iar urletul acela se auzea si jos, in strada. Iar nebuna aceea erai tu, Alina!

Ceea ce ti s-a intamplat tie, lasa rani, fata draga...adanci, in suflet...iar lacrimile sunt de sange.
Toti se mira cum de nu ai innebunit, dar faptul ca ai avut cateva tentative de sinucidere explica acest lucru. 




E prea mult pentru un copil sa afle ca mama lui nu l-a dorit,  ba mai rau, a incercat sa scape de el cu orice pret, apoi, ca sa nu se faca de rusine si sa scape de gura lumii, sa i-l dea bunicilor sa-l creasca ca pe propriul lor copil.
Dar copilul nu stie ce inseamna rusinea si gura lumii, el intelege doar ca a fost parasit, abandonat, ca nu a fost iubit!!! Iar lucrul acesta e devastator pentru un suflet pur si crud, de aceea tot ceea ce face Alina este extrem.

Isi vinde trupul la ruleta ca sa aiba bani, sa aiba frigiderul plin, sa aiba o viata imbelsugata, de lux, sa poata sa-si umple inima cu ceva.

Culege pisici si caini de pe strada doar pentru  a nu fi singura, pentru a avea mereu un suflet cald langa ea, pentru a-si impartasi iubirea cu necuvantatoarele care o iubesc neconditionat, dar care o vor si sfasia. 


Studenta la U.N.A.T.C.,  datorita profetiei mamei sale,  simte ca-si pierde timpul in anostele ore de teorie. Se plictiseste si pierde un an, iar al patrulea nu ajunge sa-l absolve. 


Pleaca in Italia, patria parintilor ei imaginari, Al Bano si Romina Power si traieste "visul italian".


Premonitia Alinei de la sfarsitul cartii s-a implinit: aceasta autobiografie a avut un succes remarcabil. Mai ramane sa-si rascumpere apartamentul de la etajul sapte al blocului turn de pe Soseaua Catelu 42, ca sa poata veni lumea in pelerinaj din toata colturile lumii pentru a vizita Castelul Bran si casa in care a trait Alina Nedelea.

Cumparati cartea Alinei si cititi-o! Veti plange, dar veti trai. Alina a supravietuit. 

duminică, 25 ianuarie 2015

Supa crema de linte rosie cu infuzie de menta









Prima data am mancat supa crema de linte in Timisoara la un restaurant turcesc, Anatolia. Bucatarul era turc. M-am dus cu o prietena si mi-a recomandat sa incerc neaparat supa crema de linte. I-am zis ca n-am mancat niciodata. Asta se intampla anul trecut, 2014, prin ianuarie februarie. Uite ce repede a trecut anul!! Uff! Asadar, revenind, am comandat amandoua supa crema de linte rosie. Prima lingura din aceasta supa, servita cu un ardei iute murat si o felie de lamaie, mi-a lasat un puternic gust de menta senzational, deci n-am stricat nici ardeiul iute si nici lamaia :P Mi-a placut la nebunie si am zis ca musai o sa o fac si eu ca tare mult mi-a placut. Ei bine, dupa un an, in sfarsit, am reusit sa o prepar si m-am apropiat putin de gustul acelei supe turcesti, asta dupa ce l-am intrebat pe bucatar cum a preparat-o. Mi-a zis ca simplu. Si cu sumac( un condiment arab, folosit cu generozitate si de turci) pe care eu nu l-am avut, de aceea gustul nu e 100% acelasi.

Aceasta supa am gatit-o dupa ce am preparat de trei ori Mancare de linte cu carne de porc.

Ingrediente:
o cana de linte rosie(200g),
1 ceapa,
un cartof,
un morcov,
1 ardei gras verde/rosu,
2 linguri pasta de tomate,
2 rosii decojite,
1/2 lingurita chimen Kotanyi,
1/2 lingurita Chili Pul Biber Kotanyi,
1 plic menta verde Kotanyi,
sare si piper din rasnitele Kotanyi.

Mod de preparare:

Lintea rosie se lasa seara intr-o oala cu apa rece. A doua zi se arunca apa, se pune apa rece si se da la fiert. Cand boabele se desfac, inseamna ca sunt fierte si se arunca apa, iar lintea se lasa la scurs.

Legumele se toaca marunt, in afara de cartof, -eu le dau la robot - si intr-o oala de 3 litri se pun trei linguri de ulei de floarea soarelui si cand acesta e cald, se adauga legumele tocate. Se lasa sa se distuie.


 Se adauga chimenul


apoi chili pul biber, adica  ardei iuti uscati si maruntiti




Se adauga lintea scursa si cartoful taiat cuburi si se completeaza cu apa calda.




Rosia decojita si pasta de rosii se pun dupa ce supa da un clocot.
Asa arata lintea fiarta. Nu mai e atat de portocalie.


Asezonati cu sare si piper, apoi luati-o de pe foc.
Introduceti blenderul de mana in supa si  tocati cartofii si lintea


Trebuie sa arate cam asa la final


E la fel ca fasolea si are gust de fasole, dar nu atat de pronuntat.


Infuzia de menta
 Un plic cu menta verde de la Kotanyi are 9 g. Asadar, rasturnati tot plicul in 9 ml de apa rece


 si puneti-o la fiert. Dupa primul clocot, stingeti focul si acoperiti. Strecurati infuzia, puneti-o intr-un bol impreuna cu o lingura de ulei de masline. Amestecati.

Din cateva felii de paine faceti crutoane. Taiati-le cuburi si trageti-le intr-o tigaie cu putin ulei de masline.

Serviti supa fierbinte in boluri in care ati picurat o lingura din infuzia de menta cu ulei de masline. Presarati putina menta, cateva seminte de chimen, putin chili si serviti cu crutoane.



 E minunata si are un gust special pe care va recomand cu drag sa-l incercati ;-)

Eu nu m-am mai saturat de ea, zau! :P







joi, 22 ianuarie 2015

Bile cu martipan si ciocolata alba










 Daca tot am facut Bile cu rom si ciocolata neagra, mi-am zis ca ar fi frumos sa fac si varianta cu ciocolata alba.
Am ales un blat alb aromat pe care l-am folosit in trei retete: Tort cu martipan si pere in vin rosu, Minichecuri cu spuma de capsuni si "Fantome" in martipan.


Ingrediente:
Pentru aluat:

3 oua,
200g faina,
80g martipan Dr.Oetker,
180g zahar,
120g unt,
1 lingura esenta de migdale Dr.Oetker,
1/2 plic praf de copt Dr.Oetker
100g ciocolata alba,
4 linguri dulceata de caise.

Pentru decor:
200g ciocolata alba,
stelute de zahar.


Mod de preparare:
Se bate spuma untul cu zaharul, se adauga pe rand ouale, apoi faina cernuta cu praful de copt si  martipanul dat pe razatoarea mica.
Aluatul are consistenta unei smantani grase, curge incet, dar sigur. Turnati aluatul intr-o tava si
dati-o in cuptorul preincalzit la 200 de grade C, apoi, dupa 10 minute, reduceti focul la 180 de grade. Cand se aureste frumos aluatul, trageti tava si faceti testul cu scobitoarea. Daca iese curata, scoateti tava, lasati sa se raceasca un pic, apoi scoateti blatul pe un gratar si lasati-l sa se raceasca.

Dupa ce s-a racit blatul maruntiti-l intr-un bol, adaugati ciocolata alba topita, esenta de migdale si dulceata de caise.

 Amestecati cu furculita, apoi cu mana formati bile de marimea unei nuci, asezati-le intr-o tava tapetata cu hartie de copt si lasati-le la rece cel putin o ora. Apoi topiti 100g de ciocolata alba la microunde sau pe bain-marie si scaldati bilele in ea. Lasati-le in tava sa se raceasca.


 Dupa ce s-au racit, topiti si cea de-a doua ciocolata alba si treceti bilele prin ea.


Sa alegi doar stelute de zahar albe si albastre dintr-o punguta cu stelute colorate: munca de chinez batran :P :P



Dupa ce s-au uscat, le-am desprins de pe hartie si am decupat ciocolata din jurul bilelor.

Gata de savurat ;-)




Aroma puternica de migdale iti umplea gura ;-)
Din cauza dulcetii de caise, compozitia e de-a dreptul portocalie :-)


Si impreuna cu Bilele cu rom.


Ambele sunt foarte aromate si chiar va recomand sa le faceti impreuna, nu pe rand ;-)

luni, 19 ianuarie 2015

Mancare de linte cu carne de porc








 Lintea are proprietati nutritive valoroase si este usor sa o preparam. Comparativ cu preparatele din alte tipuri de legume cu boabe uscate (asa cum este fasolea), preparatele din linte sunt relativ rapid şi uşor de pregatit. Lintea absorbe cu uşurinţă o varietate de arome minunate din alte alimente şi condimente si este disponibila pe tot parcursul anului. Lintea are numele botanic Lens ensculenta. Cele mai comune tipuri de linte sunt de culoare verde sau maro, dar lintea este disponibila si în culorile negru, galben, roşu şi portocaliu. Mai multe informatii despre linte gasiti aici.

Reteta e din revista Click pentru femei nr. 48/2014, cu unele mici modificari.

Ingrediente:
o cana de linte rosie,
50g costita afumata,
500g carne de porc,
o conserva de rosii decojite SunFood,
1 ceapa,
1 morcov,
1 cartof,
1 cana mazare SunFood,
1 lingura bulion,
ulei,
sare si piper din rasnitele Kotanyi,
1 lingura condimente 5 Senses Exotisch,Kotanyi.

Mod de preparare:
Lasi lintea in apa rece peste noapte. Dimineata, schimbi apa si o pui la fiert. Dupa ce s-a inmuiat, o strecori si o dai deoparte.
 Incingi uleiul intr-un wok si prajesti costita afumata taiata marunt.  Cand incepe sa capete putina  culoare, adauga bucatile mici de carne,


apoi le scoti si calesti ceapa -am avut ceapa rosie-si morcovul.


Le tii pana se inmoaie si adaugi bulionul si rosiile decojite din conserva SunFood.


 Puteti sa le taiati inainte cubulete sau pur si simplu sa le spargeti cu lingura in oala. Lasi cateva clocote, potrivesti de sare si piper, adaugi cartoful taiat cubulete, pui carnea si o cana cu apa clocotita.


Dupa ce s-a ingrosat sosul, adaugi lintea. Mai torni o cana de apa clocotita, potrivesti de sare si piper, dupa gust, lingura de condimente 5 senses Exotisch, Kotanyi care contine: sare de mare cu aroma de curcuma si lamaie, mango, chimen negru, chili, trifoi, ghimbir- si fierbi pana scade apa.

 Adaugi mazare si amesteci cu grija sa nu se sfarame.


Opresti focul si servesti cu patrunjel taiat fin. Daca aveti. Eu am preferat sa presar condimente.
Am servit alaturi de castraveti murati.


Este extraordinar de buna!! Sa va mai zic ca am facut-o si a doua si a treia oara??


Cel mai greu mi-a fost sa strang lintea risipita pe prosop :P


A fost tare buna, stiu ca ma repet, dar altfel n-as fi facut-o de trei ori, credeti-ma!! V-o recomand cu drag si nu uitati sa cumparati linte rosie ;-)

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails
Hit Counters
@ Continutul acestui blog (imagini/text )constituie proprietatea autoarei, Liana Toma, si nu poate fi folosit integral sau partial fara permisiunea acesteia, in concordanta cu legea nr 8/1996, privind dreptul de autor si drepturile conexe. The content of this blog is protected by the law of copyright. Ask owner permission to use any of its content.
Licenţa Creative Commons
Pe masa din bucatarie Liana Toma de Liana Toma este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 Ne-adaptată .
Bazată pe opera disponibilă la pemasadinbucatarie.blogspot.com.
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la http://miciibucatari.blogspot.com/.