Italian Pasta este cea de-a doua temă a concursului “Inspiration Food Marathon” organizat de Electrolux.
Luni, a fost prima tema a acestui maraton, I Love Chocolate Party, iar eu am participat cu Tortul de trandafiri albi. Nu uitati ca inca ma puteti sustine cu likeuri si comentarii, aici pe blog, cat si pe facebook, atat la tort, cat si la pastele de fata. Va multumesc din suflet! :*
Sa revenim la paste ;-) Ador pastele! Sunt rapide si satioase! Dar pot fi si extravagante, ca reteta de fata, pe care o am de la prietenul meu, Nicolae, caruia ii multumesc mult de tot!
Deci, o reteta extravaganta de paste cu trufe. Cum inca nu s-a ivit ocazia sa folosesc pretioasele trufe pe care le detin, chit ca-s doua mici si amarate, din luna mai a.c.. de cand le-am achizitionat din Florenta , acum s-au cerut folosite.
Update: povestind cu prietenul meu, sommelierul Dan Anghel, acesta mi-a recomandat la reteta de fata, un vin minunat, Pinot Noir care este un soi consacrat în regiunea franceză Burgundia. În Dealurile Munteniei condiţiile pedoclimatice sunt deosebit de favorabile acestor struguri, fapt pentru care Pinot Noir Vinul Cavalerului S.E.R.V.E. prezintă toate elementele de tipicitate: culoare rubiniu strălucitor, arome proaspete de fructe roşii, gust specific de cireşe. Să îl serviţi la temperatura de 16º C, Asociat cu Ravioli (Riavvolgere). Înfiinţată în 1994 de către Contele Guy TYREL de POIX, producător francez de vinuri, proprietarul a 50 ha de vie în Corsica (Domeniul Peraldi) şi descendent al unei vechi familii nobiliare franceze.
Cuvantul „ravioli” derivă de la verbul din limba italiană „riavvolgere” (a împacheta). Pastele făinoase umplute au fost introduse în Europa în perioada medievală. Pasta a fost umplută cu carne, pește și zarzavaturi incluzând și ricotta.În Italia aproape toate regiunile au propriile lor rețete pentru ravioli. Unele dintre cele mai vechi mențiuni în ceea ce privește acest fel de mâncare sunt din secolul al XIV-lea și ne apar în înscrisurile personale ale lui Francesco de Marco, un comerciant din Prato. Chiar dacă acest fel de mâncare are origine italiană cea mai veche rețetă cunoscută este un manuscris Anglo-Norman din anul 1290.
Multumesc frumos, Dane, in fiecare zi invatam ceva ;-)
Ingrediente pentru aluat:
200 g faina,
2 galbenusuri,
50 g masline negre fara samburi,
cateva linguri de apa(cat cere aluatul).
Pentru umplutura:
50 g branza de capra,
50g prosciutto,
1 albus,
6-7 frunze de busuioc.
Pentru sos:
50 ml lapte,
50g branza de capra,
cateva linguri din apa in care au fiert ravioli.
Pentru decor:
cateva felii de trufa neagra
Mod de preparare:
Am inceput cu aluatul pentru paste.
Am amestecat faina cu gabenusurile si maslinele pe care le-am tocat marunt.
Am folosit cateva linguri de apa, insa asta depinde daca maslinele au fost scurse inainte sau nu. Nu am asezonat cu sare si nici ulei nu am adaugat, deoarece maslinele sunt uleioase si sarate oferind aluatului cele doua ingrediente.
Am framantat bine pana cand am obtinut un aluat de o consistenta moale si elastica in acelasi timp.
Am lasat aluatul la frigider sa se odihneasca 30 de minute, timp in care m-am ocupat de umplutura.
Prosciutto, adica sunca afumata cruda o aveam in felii subtiri, deci mi-a fost usor sa o tai marunt si am amestecat-o cu branza de capra,
plus frunzele de busuioc tocate marunt si ele.
Am adaugat albusul de ou si am amestecat bine pentru a obtine o consistenta cremoasa.
Pana atunci aluatul s-a odihnit, dar am fost nevoita sa-l mai framant cu putina faina ca sa fie destul de tare pentru masina de paste care astepta cu entuziasm sa o folosesc pentru prima oara. Si ne-am inteles de minune!! Am rupt aluatul in bucati mici si le-am dat pe rand la masina de la punctul 1
pana la 9, adica de la gros la foarte subtire. La punctul 9 foile mele erau transparente deja.
Foile se usuca foarte repede, ele trebuie acoperite cu un prosop umed pana cand se lucreaza cu ele.
Mmm, ma gandeam cum mi se vor topi in gura...asa ca repede am pus gramajoare de umplutura pe fiecare patratel,
am acoperit cu alt patratel, trecand cu putina apa peste margini-niciodata nu se lipesc cu albus, pentru ca usuca si intareste!-asta am invatat de la instructorul nostru culinar din Italia-plus ca apa e liantul ideal pentru faina, devine lipici instataneu.
Am pus apa cu sare la fiert, iar in momentul cand a clocotit, am aruncat patratele burtoase ;-)))
La cat de subtiri erau, s-au ridicat numaidecat la suprafata. Am numarat vreo 25 de bucati, desi mai aveam aluat, dar nu mai aveam vreme :(.
Le-am scos pe o farfurie si le-am stropit cu putin ulei de masline sanu se lipeasca.
Am trecut la sos. Sosul pentru paste e foarte important pentru italieni si ei folosesc intotdeauna doar lapte, niciodata smantana. "Niciodata smantana!"-parca o aud pe Barbara, instructorul nostru culinar din Italia. Si intotdeauan se adauga la sos, cateva linguri din apa in care au fiert pastele. Contine amidon si leaga mai bine sosul. Branza mea de capra din pacate nu s-a topit ca branza topita, au ramas bucatele mici.
Tot din Italia, Florenta, mi-am cumparat un borcanel cu doua trufe mici negre. Ce ocazie extraordinara sa-l incep si sa folosesc prima trufa ;-)
Plus noul meu busuioc de balcon de care sunt foarte mandra.Si de uleiul de trufe, tot din Italia cumparat, dar inca nu l-am folosit. Poate cu urmatoarea trufa ;-)
Va servesc?
Mmmm, ce gust poate sa aiba sunca aia afumata in combinatie cu branza si pastele cu masline..mmmm, demential!!!
