Am luat la pas Timisoara, zilele trecute, remomorand evenimentele si locurile de unde a pornit, s-a declansat si a continuat Revolutia din Decembrie 1989.
Am pornit de la Casa Parohiala a lui Laszlo Tokes, de langa Piata Maria, de unde a pornit masa de oameni stransa initial pentru a-l sustine pe reverend, spre a nu fi evacuat. A fost de-ajuns ca cineva din multime sa strige Jos Ceausescu! si Libertate, sa fie oprite tramvaiele, iar oamenii sa li se alature manifestantiilor si sa porneasca impreuna spe centru. Adevarul despre Laszlo Tokes si faptul ca el nu este erou al Revolutiei din '89, cititi aici.
Apoi am mers paralel cu liniile de tramvai spre Catedrala,
am traversat podul Traian, am salutat Bega
dar sub pod, un baiat mi-a zis sa tac, sa ascult si sa ma rog.
L-am ascultat si am ajuns la Catedrala Metropolitana. Sute de martiri au murit pe treptele ei...
Inauntru, unii munceau, altii se rugau...m-am rugat si eu pentru sufletul revolutionarilor, al martirilor, si al eroilor. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!
Din usa Catedralei am avut o vedere superba asupra Operei Romane, dar celor care s-au jertfit si au murit atunci pe treptele Catedralei, li s-au inchis usile...
apoi m-am oprit si am pastrat un moment de reculegere la monumentul inchinat martirilor Revolutiei din fata Catedralei.
Mi-am continuat mersul inainte, spre Opera Nationala Romana din Timisoara
Nu se putea sa nu ma opresc la Fantana cu pesti, locul de intalnire al indragostitilor si nu numai (Ne vedem la Pesti, in centru). Atunci, probabil ca rasunau urmatoarele lozinci: Jos dictatorul!, Libertate!, Azi in Tmisoara, maine-n toata tara!
De la Pesti, am cotit-o spre dreapta, spre fostul cinema Studio, vis-a-vis de Muzeul Banatului. Peter Jecza este autorul sculpturii de bronz, In memoriam decembrie 1989, cunoscut sub numele de Martirii, aflat in spatele Muzeului.In 1996 a venit si Emil Constantinescu, proaspat Presedinte, si a depus o coroana, eram si eu prin zona atunci..."Nu vor mai exista generatii de sacrificiu"-imi rasuna si acum cuvintele lui in minte...
Gasiti aici o lista cu monumentele inchinate eroilor Revolutiei din '89.
Am revenit iar in centru, am trecut de Pesti si am ajuns in fosta Piata Operei, actuala Piata Victoriei.
Opera Romana
Din centru am mers pana in Piata Libertatii si am luat tramvaiul doua statii, pana la Parcul Copiilor. Doi pasi pe jos si am ajuns la Podul Decebal (Podul de la Baile Neptun), unde au fost masacrati multi oameni pe 17 decembrie '89. S-a tras pur si simplu, fara somatie, fara foc de avertisment.
M-am intors la tramvai, in partea opusa, am mers doua statii tot pana in Libertatii, apoi am plecat spre Piata Marasti si am luat troleibuzul 14, doua statii, pana la Cimitirul Eroilor din Calea Lipovei.
Martirii ucisi la Revolutie, intre 16 si 22 decembrie, a caror cadavre s-au furat si s-au incinerat si a caror cenusa a fost aruncata intr-o gura de canal, sunt pomeniti pe cate o placa funerara de marmura neagra. De asemenea, multe cadavre au fost gasite intr-o groapa comuna si inmormantati crestineste.
Flacara vesnic vie din Cimitirul Eroilor vegheaza peste amintirea celor care au fost eroi, martiri, revolutionari, primii oameni liberi din Romania.
Iertat sa-mi fie faptul ca nu am ajuns si in cartierul Girocului, unde de asemenea au fost impuscati fara mila, muncitori iesiti din schimburi, de la fabricile din zona. Calea Girocului a devenit Calea Martirilor.
De asemenea si in Spitaul Judetean din Timisoara s-au impuscat mortal ranitii. Ma intreb cine a avut atat de mult sange rece incat sa lichideze tineri, femei si barbati, impuscati si raniti in mana sau picior, cu cate un glonte in frunte?? Cine??
Sper sa fie mort si sa fi suferit amarnic.
Acestia sunt MARTIRII REVOLUTIEI TIMISORENE.
Pastrati un moment de reculegere pentru ei, va rog.
Va multumesc!
